Zidit în coloane

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (6 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

=================================

Zidit în coloanele dintre anotimpuri,
mă succed odată cu ele pănă la ultimul
care nu se mai termină.

Vin stelele cu nopţile albe ale nordului,
nu mai ştiu în care dintre lumi mă aflu.
Cineva-mi scrie pe coloane numele tău,
tu urci prin ele într-o pasăre de piatră
pînă pe capiteliu, sub bolţi,
unde te aştept să deschidem calendarul
zilelor de trecere spre astăzi.

În cărţile mele eşti scrisă şi nu te pot descifra
mai mult decât într-un tunel
unde stă încrustat în bazalt miracolul
prin care ai venit afişând un surâs
îngheţat pe feţe de statui.

Pe fiecare treaptă păzeşte un leu,
scara se-nalţă deasupra de nori,
pănă la nivelul când zilele se contopesc
cu anii lumină bântuiţi de vânturi.

Caut scări de mătase, să cobori,
înzidit privesc cerul
de unde inima-mi de piatră
spune să nu te mai întorci
şi reci coloanele se aburesc de lacrimi.

Acest articol a fost publicat în numărul 76

Lăsaţi un răspuns