zgomot inutil

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (11 voturi, în medie: 4,73 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––––––

Pietrele sunt dure si opace.
Nu ştie nimeni care este esenţa unei pietre.
Tot ce ştim
e că putem construi
sau putem lovi
cu pietre.
Nu ştim însă dacă ele, pietrele,
îşi doresc asta cu adevărat.
E atâta linişte între pietre!
Doar zgomotul căderilor
semnalează prezenţa pietrelor într-un loc.

Frunzele sunt opace.
Nu la fel de dure ca pietrele,
dar opace.
Nu ştie nimeni care este esenţa unei frunze.
Tot ce ştim
e că putem mângâia
sau putem respira cu frunzele.
Nu ştim însă dacă ele, frunzele,
îşi doresc asta cu adevărat.
E atâta linişte între frunze!
Doar foşnetul vântului
semnalează prezenţa frunzelor într-un loc.

Norii sunt şi ei opaci.
Nu la fel de duri ca pietrele,
nici la fel de mângâietori ca frunzele,
dar opaci.
Nu ştie nimeni care este esenţa unui nor.
Tot ce ştim
e că putem trăi
sau putem muri cu norii.
Nu ştim însă dacă ei, norii,
îşi doresc asta cu adevărat.
E atâta linişte printre nori!
Doar zgomotul ciocnirilor
semnalează prezenţa norilor într-un loc.

Oamenii sunt duri ca pietrele,
mângâietori ca frunzele,
evazivi şi schimbători ca norii
şi, din păcate, opaci.
Cu ei poţi iubi sau urâ,
poţi câştiga sau pierde,
poţi trăi sau muri.
Nu ştim însă dacă ei, oamenii,
îşi doresc asta cu adevărat.
Sau poate că da?…
E-atâta zgomot printre oameni!
Totul semnalează prezenţa lor:
Zgomotul căderilor,
plânsul, ciocnirile,
strigătele, durerea,
moartea…
Atâta zgomot pentru nimic!…

Acest articol a fost publicat în numărul 46

Lăsaţi un răspuns