Zalmoxes gratia, ab Romania condita

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 4,00 din 5)
Loading...

Ioan Gelu Crişan

Volum colectiv
Corneliu Zegrean, Ştefania Puşcalău, Dan David, Dan Sîrbu,
Ioan Gelu Crişan, Raluca Iordan şi Daniel – Dumitru Darie
Recenzie
de Patricia Lidia

Undeva la finele secolului XIX, Barbu Ştefănescu Delavrancea făcea o afirmaţie îndrăzneaţă pentru acea vreme: „România este patria noastră şi a tuturor românilor. E România celor de demult şi-a celor de mai apoi. E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.” Tot el, în discursul prezentat la Ateneul Român, invitat de către Societatea „Tinerimea Română“, la data de 24 ianuarie 1915, spunea: „Copii, ce e patria, ce e patriotismul? Ce este acest sentiment care răscoleşte toate puterile din om şi, în anumite clipe, îl ridică mai presus de existenţa lui şi-l face să moară de bună voie pentru liniştea şi mărirea unor urmaşi pe care nu-i cunoaşte şi nu-i vor cunoaşte. (…) Patria este înlăuntrul nostru şi o ducem cu noi peste ţări şi peste mări, şi numai când suntem departe şi în singurătate ne trec fiori amintindu-ne de unde ne-am rupt, şi nu găsim mângâiere decât în restrişte şi în lacrimi. Patria nu e pământul pe care trăim din întâmplare, ci numai pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor noştri.”

Cuvintele sale au fost promotoarele unui volum colectiv de poezie, lansat recent de editura 3D: „Zalmoxes gratia, ab Romania condita”.

Încă de la început ne putem da seama că avem de-a face cu o carte mai puţin obişnuită: un titlu provocator, poate puţin ciudat prin alegerea scrierii sale în limba latină – „De la întemeierea României, cu mulţumiri lui Zalmoxes”, o tematica mai puţin utilizată în ultimele decenii şi autori de toate vârstele. Toate aceste elemente reprezintă sarea şi piperul unui volum mic, dar cuprinzător, în a cărui prefaţă prof. Constantin Juan-Petroi spune multe lucruri demne de luat în seamnă: „La început a fost, la cumpăna veacurilor XVI şi XVII, gestul lui Mihai Viteazul, încercarea de unire, prin forţa spadei, a tuturor forţelor româneşti în faţa pericolului otoman… Gest realizat, dar repede trecător…

Mai apoi, după alte două veacuri şi jumătate, glasul reunit al românilor, strânşi sub sceptrul revoluţiei paşoptiste pe Câmpia Blajului, de atunci numită «a Libertăţii», s-a ridicat din inimi transilvane chemarea «Noi vrem să ne unim cu ţara!»; un glas pornit spre celelalte provincii româneşti şi regăsit în programele Revoluţiei. Mai mult chiar, acum efemerida unire a Viteazului Mihai a devenit crez repetat, recitat şi cântat. La început ca «Horă a Unirii», mai apoi ca «Deşteaptă-te, române», ca «Tricolorul»… Refrene imnice pentru întreaga oikumenă românească… Din har poetic moldav s-au născut apoi cântarea lui Mateevici pentru «Limba noastră», ori «Balada» lui Ciprian Porumbescu, rapsodiile şi simfoniile cu caracter românesc ale lui George Enescu sau, sub penelul lui C. D. Rosenthal, tablourile Unirii din 1859. Poezia, plastica şi muzica deveneau embleme «Micii Uniri», pregăteau «Marea Unire» de la 1 Decembrie 1918.

Pe acelaşi drum, al Marii Uniri, s-au reunit în Bucureşti, de unde, de pe acum, «soarele răsărea pentru toţi românii», la marea Expoziţie din 1906, artişti din atâtea provincii vorbitoare de limba română şi purtătoare de tradiţii româneşti şi au început drumurile «Doinei» severinene dirijată de I. St. Paulian spre vecinătăţile bănăţene, ducând cu ele mesaj peste Carpaţi, aşa cum o făcea şi Badea Cârţan, «dacul coborât de pe Columnă», cum l-au văzut locuitorii Romei, purtând peste aceiaşi Carpaţi carte românească. Gesturi cultural prefaţatoare ale României Reîntregite.

Iar România Mare, drumul spre ea şi sentimentul împlinirii ei, cinstirea celor care au înfăptuit-o cu pana, penelul, bagheta ori sacrificiul suprem pe câmpul de onoare, şi-a aflat şi continuă să-şi afle cântare literară. Reunirea acesteia între coperte de antologie nu poate fi decât o altă cinstire ideii noastre de unitate de neam, chiar şi, sau poate mai ales acum, într-o Europă unită şi lume ce tinde spre globalizare.”

Îndelung disputată şi vehement negată, poezia patriotică revine în actualitate. Deşi nu este agreată de toţi cititorii, majoritatea luând chiar atitudine făţişă împotriva acestui gen de poezie, spunând că nu are viitor şi că nu va rămâne, se pare că, totuşi, mai există oameni care cred în puterea României de a se impune. Într-adevăr, epoca de glorie a poeziei patriotice românesti – în care contextul istoric justifica „înalt” subordonarea literarului la imperativele politicului – o constituie perioada paşoptistă. Sub semnul unei ideologii naţionale, aflate în căutarea febrilă a unor construcţii identitare şi mai decisă ca oricând să „înrădăcineze” mitic idealurile de libertate şi unitate naţională ale provinciilor româneşti, literatura care se scria în acea perioadă (în bună măsură sub stindardul curentului naţional şi popular de la „Dacia literară”) este una a patriotismului în cele mai variate forme de expresie estetică.

Toti poeţii cuprinşi în acest volum (Corneliu Zegrean, Ştefania Puşcalău, Dan David, Dan Sîrbu, Ioan Crişan, Raluca Iordan şi Daniel-Dumitru Darie) sunt purtători ai unei conştiinţe patriotice însufleţite de sentimentul istoriei, al trecutului glorios; ideile de patrie şi de libertate, mândria naţională şi aspiraţia spre un viitor luminos şi independent, un viitor al păcii, armoniei şi individualităţii impuse de necesitatea de a ieşi în faţă în această lume globalizată. Ei depăşesc limitările versului clasic şi reuşesc cu succes să dea expresie nouă unor atitudini şi simţăminte vechi, de când lumea.

Generaţiile se succed, dar sentimentul naţional nu se pierde: Raluca Iordan (n. 1991), Corneliu Zegrean – Nireşeanu (n.1934). Şi, chiar dacă şi-a părăsit patria-mamă pentru a-şi realiza idealurile pe tărâmuri străine, Dan David nu a uitat că este român.

Textele celor cuprinşi în această antologie se remarcă printr-o sensibilitate a scrierii şi a sentimentelor, printr-un non-conformism al expresiei trainice şi valide.

Acest volum colectiv încearcă să demonstreze tuturor că poezia patriotică adevărată nu este cea scrisă la comandă, cum s-a întâmplat de nenumărate ori în perioada comunistă, ci este cea izvorâtă din suflet. Din nişte suflete minunate, precum cele ale autorilor cuprinşi în „ mica nestemată”.

Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii, www.editura3d.ro, la preţul de 6RON.

Acest articol a fost publicat în numărul 20

Lăsaţi un răspuns