Petre Andrei Flueraşu

principiile rafinate plutesc printre cei mai înalţi munţi
închistate într-un ritm pietrificat
tobele cântă în nuanţe infinite de tăcere
laptele incandescent trebuie să vină întotdeauna de la matcă
mistuind în neutralitatea lui
îndoiala

*

viaţa găseşte căi nebănuite
adevărul se compune în mii de oglinzi
o ploaie a cioburilor de gheaţă
răsăritul mumificat într-un azur negru
nori transparenţi, cerneala iluziilor
astăzi generalii mătură deşertul
fără să facă diferenţe

*

păsările mari nu dorm niciodată pe crengile goale
tabloul vieţii este colorat atent
verde strălucitor, obsedant, cald
înconjurat de cadrane negre, semiotica morţilor
ideile se vor sparge ca valurile învolburate
de cetatea banalului

*

cântecul răsună târziu în noapte
arhanghelii lovesc brutal cu sabia de foc
pe altar sângele colcăie sub ropotul mantrelor
întotdeauna mai departe, ca într-o epopee brahmanică
numai Ghilgameş ştie ce înseamnă eşecul
drumul pendulează în faţa noastră
samsara înseamnă nirvana… oglinda zâmbeşte
când oare vom înţelege că niciodată nu este prea târziu,
pentru a muri…