E prea frig
să mai privesc în oglindă şuviţele rămase blonde
mă scufund în ecranul de idei al laptopului
mă tăvălesc în căldura orbitoare o paginii electrizante
înaintea ochilor mei
lumea tăiată pe transversală în multe felii
e gata de scanat prin fibra neuronilor
în mine se înşiră unidimensional universul
care uită timpul omorât între clapele degetelor
cuvinte intermitente imagini
curg pe memoria dureroasă a realităţii
lumina oglindită între pupilele hipnotice
e focul care ne încălzeşte pe toţi
cei ce stăm la ora asta
şi ne trimitem semnale din singurătăţi lăuntrice
ca nişte ET din alte lumi
sent-ul consimte sărutul virtual
aş numi asta solidarizare prin cuvinte
clik-ul percutează
în codul morse al privirilor clipind de aşteptare
Virtual e spaţiul fără odihnă fără formă
în care ne jucăm unii cu reverile celorlalţi