Camelia Ciobotaru

Renii-aleargă, muşcă jar
De scântei în jur apar.
Săniuţa zboară-n vânt
Ca desprinsă de pământ.

Fiindcă-i tocmai de Ajun
Şi-i momentul oportun,
Moşul şi-a făcut un bici,
Din steluţe şi nori mici,

Şi tot mână, până-n seară,
Să n-ajungă de ocară.
Zboară, zboară, zboară, zboară,
Nu-i o treabă prea uşoară!

Pe la geamuri stau de pază
Pe Moşu’ dorind să-l vază,
Cu năsucuri îngheţate
Până hăăăt în miez de noapte,

Copilaşi mai mari, mai mici,
Ba chiar şi părinţi de pici
Repetând, în gândul lor,
Poeziile de zor.

Dar trimis, cu tainic plan,
Ene, bătrânul hoinar,
Mi-i sărută-ncetişor
Pe năsucul roşior,

Iar pe genele-obosite
Lasă somnul să le cânte
Şi dispare fără veste
Precum duhul din poveste.

Moş Crăciun, ca într-un joc,
A oprit timpul în loc
Şi aşează pe-ndelete,
Mii de vise în pachete.

 
Fie ca tainicii magi, călăuziţi de Steaua vestind Naşterea Luminii
Mântuitoare a Lumii, să vă fie, tuturor, ocrotitori şi călăuzitori,
în tot ce veţi face, întru Bine, Frumos, Adevar şi Dreptate!