vânturi albastre
Oxana Spinu
E prea multă lumină
dar ce păcat de orbi
Ei doar aud cuvinte
Ce muţii nu le port
Sunt vânturi care pleacă
Şi raze care vin
Dar ce-s cu toate astea
Dacă norocu-i chin
Sunt clipe care trec
Momente aşteptate
Iar toate astea-s zile
Şi ore neuitate.
Sunt lumânări de ceară
Ce se topesc la foc
Dar şi speranţe vane
Care nu stau în loc
Căci sunt şi visuri care
În lacrimi se opresc
Iar rugăciuni de seară
Sufletu-ţi potolesc.
Va fi lumină-n lume
Dar orbii nu vor şti
Că muţii nu le-or spune
Ce nu vor auzi.
Vor fi şi gânduri albe
Şi ceruri pe pământ
Şi lumânări de ceară
Care nu ard în vânt
Vor fi vânturi albastre
Şi zile reci vor fi
Dar ce folos din astea
Căci morţii nu vor şti!


(3 voturi, în medie: 3,67 din 5)

Căci morţii nu vor şti. Noi ştim şi te mai aşteptăm
Salutare.
Ideea merita laudata. O scriere placuta. Atentie insa la prozodie, si ia ca exemplu versul: “Sufletu-ţi potolesc.” si rima din prima strofa. Astept sa citesc mai multe…
Nu am gasit adresa dar…Speranta moare ultima.
Dragoste si ratiune…
Era la un sfirsit de drum si nu se vedea nicaieri usa care ar fi dus-o la un alt inceput pentru a putea inchide pentru totdeauna usa de unde tocmai a iesit.A iesit din viata ei,dar cel mai dureros ii era ca sa alungat singura,adica si-a facuto cu mina ei cum s-ar zice.Pentru ca este intelectuala, pentru ca ratiunea ii domina sentimentele.Chear daca sentimentele reprezinta 98% a preferat sa asculte de cele 2% ale ratiunii.
A fost intrebata la momentul cind savirsea fapta daca este sigura ,daca nu va regreta niciodata,ea a putut spune doar: ” Sa de-a Domnul sa nu-mi para rau”, si acum la nici 2 ore ea este in dilema,cu inima insingerata plina de durere,disperare dizolare. E acum amortita de aceasta durere insuportabila pe care nici un drog nu o mai poate calma, nu doreste nimic ,pentru ca deja pierduse totul si pentru tot ce a luptat i se pare acum atit de inutil. Asta a vrut-o, ar fi trbuit sa se bucure ,sa bea sampanie, si ea ce face??? Se framinta si se intreaba ce va fi?repetind incontinu-” ce va fi?”, caci la moment e in doliu si in intuneric,si sigura ca el nu sa va mai intoarce niciodata si nici ea nu si-o va ierta niciodata…Unica ei consolare este ca a facut asa cum trebuie,pentru ca intotdeauna face dupa carte,dupa cum ii dicteaza codul bunei conduite.S-a pazit biata fata sa nu zideasca relatii prea trainice dar parca-ti esti stapin pe sentimente! Sa prins in capcana,dar de acum inainte va merge prin viata cu inima anesteziata, in schimb capul ii va fi limpede si gata oricind sa-i dea formula care i se cere,si sa-i arate schema si drumul…, si ca sa nu se mai intimple una ca asta niciodata sigur va ramine ca o stinca de gheata pe care nici soarele nu o va dezgheta. Va fi vesnic iarna!
Te iubesc atit de mult incit daca-i zice “mori” as muri fara sa te intreb de ce ar trebui s-ao fac .Am incredere in hotarirea ta caci tu vei face intotdeauna corect chear daca vei gresi. Sunt atit de mica pe linga dragoste ca ma sfarm sub greutatea ei. Pentru cei ce iubesc exista 2 destine: ea sau te ridica sau te nimiceste. Stiu ce mi-a ursit Dragostea mea.Iarta-ma! Caci nu ma invatat nimeni ca Dragostea este pentru cei umili si ca cei mindri nu vor iubi niciodata. Doar existenta ta ma tine-n viata si numai atunci cind inima ta nu va mai bate,inima mea va cersi mortii nunta cu neantul.