Văd iubirea numai prin ochii tăi

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (31 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Silviu Someşanu

 

Aseară, am intrat în camera de zi,
Sub lumina candelabrului de cristal
Tu nu erai, alunecaseşi în obiecte
Viaţa se pierduse de tine şi nu ştiai.
Tăcerea îmi arăta o femeie indiferentă
Altfel luna, nu ar fi intrat pe fereastră la masa de scris,
Umbrele ei se tem de lumina ochilor tăi
Şi uşa se deschide singură
Fără să intre cineva.
I-am spus să nu te mai alunge
Să nu-ţi mai fure din gânduri,
Ea ne iubeşte şi-şi consumă mereu
Sângele său cald injectat morţii.

Să stăm împreuna în cea mai oribilă seară
Şi vom pleca dacă nu ne place,
Să citim propria noastra poveste
Atât de bine, ca vom sări în sus ca arşi
Şi nici nu ne vom recunoaşte tăciunii.
Să nu o determinăm prin îndemnuri
Pe femeia indiferentă, ascunsă în carapace
Să ne împărtăşească dorinţele unei iubite.

O auzisem spunând obosită:
Taci şi întoarce-te cu spatele să nu mă vezi
De ce te fereşti?
Nu mă feresc, mă apăr, dragule,
Privirea ta înfiptă-n mine, mă poate ucide,
Pentru că sunt firavă şi trecătoare
Dar privirea mea era dusă-n afară.
Despica noaptea şi puteam intra în ea
Pe porţile care duc dincolo
Fără să ne mai întoarcem înapoi.
Sunt frate, femeie, cu gândurile tale negre
Cu temerile tale cele mai mari
Cu minunea care dă viaţă, pietrei
În care-ţi rămâne esenţa şi forma.
După plecarea ultimă,
Să ne prefacem în altceva
Aşa cum ne-au plămădit în mâini, frumoşi.
Să ne bucurăm de trecerea vremii
Niciodată nu ne va pierde
Fiindcă mă strecor înlăuntrul tău
Atât de mlădios că uneori simt:
O sete în gura ta, o ardere în inima ta
Alteori văd iubirea
Numai prin ochii tăi.

Acest articol a fost publicat în numărul 34

Lăsaţi un răspuns