———————————————————————————————–

Ursuleţul

“Trăia cândva-n bârlogul lui
Un ghem de ursuleţ.
Era poznaş, ca orice pui
Puţin cam nătăfleţ. ”

Cântec de Enrico Fanciotti

În anii copilăriei am primit multe daruri cu diverse ocazii, însă cea mai plăcută surpriză am avut-o într-o dimineaţă de iarnă. Era începutul lunii decembrie când copiii îl aşteaptă pe Moş Neculai. Cu o seară înainte toate gândurile mi se roteau în minte şi nu mai ştiu ce anume îmi doream. Căldura moleşitoare a focului din sobă mă ducea cu gândul departe, la copacii dintr-o pădure adevărată (aveam pe perete un peisaj cu nişte copaci). Parcă văd şi acum crenguţele negre stilizate pe stofa albastră de mobilă de la marginea patului meu. În fiecare seară când mă culcam cred că încercam să termin ceea ce începusem, un fel de desen straniu amestecat cu frânturi din realităţile mai recente sau mai vechi, trăite sau închipuite…însă nu reuşeam niciodată să ajung la capăt pentru simplul motiv că… adormeam. În seara aceea mi s-a întâmplat acelaşi lucru şi nu am apucat să mă hotărăsc să îmi doresc ceva, însă simţeam cu inima mea nevinovată de copil că Moş Neculai şi de data aceasta îmi va aduce un lucru care îmi va fi drag. Somnul meu din acea noapte a fost lung şi odihnitor şi dimineaţa a venit cu razele sale de soare în geam şi pe obrajii mei. După câteva clipe de dezmorţire după somn, în loc să mă ridic din pat , cum făceam de obicei, nu ştiu de ce, dar am întins mâna dreaptă în jos spre papuci. Atunci am avut una dintre cele mai plăcute senzaţii din viaţa mea! Am simţit că ating mai întâi cu degetele, apoi cu toată palma ceva catifelat, moale, plăcut, ceva unic şi irepetabil, ceva fantastic si nu ştiam ce este. Un fior de fericire inexprimabilă mi-a străfulgerat întreg corpul si mă întrebam cu uimire şi maximă bucurie ce ar putea fi atât de plăcut. M-am aplecat şi în acelaşi timp am apucat şi ridicat cu mâna acel lucru. Chiar la aşa ceva nu m-am aşteptat! Surpriza a fost cu totul deosebită: era un ursuleţ cafeniu de mărime tocmai potrivită, nici prea mare, nici prea mic, exact pe măsura dorinţelor mele. Nu l-am considerat niciodată o jucărie inertă, ci o fiinţă cu un suflet extraordinar. Avea nişte ochi blânzi, expresivi şi nişte urechiuşe rotunjite care parcă mă îndemnau la mângâieri. Lăbuţele şi burtica nostimă îmi plăceau mult, iar botişorul şi expresia feţei emanau un fel de naivitate şi totodată veselie, bună dispoziţie. De atunci, din prima clipă când l-am vazut pe Martinel, întocmai ca o mamă care îşi vede şi îşi ţine în braţe pentru întâia dată copilul la maternitate, am simţit că îmi aparţine cu adevărat şi m-am lăsat cuprinsă de un val de fericire. Pentru mine acesta era cel mai frumos ursuleţ din lume! Poate că acum este momentul să menţionez faptul că mie păpuşile nu mi-au plăcut niciodată. Mi se păreau artificiale, false. Le găseam defecte şi nu am putut stabili niciodată un contact afectiv cu Valentina, singura mea păpuşă, în schimb cu ursuleţii mă jucam ore în şir cu frenezie. Mai aveam ursuleţi, însă acesta primit de la Moş Neculai a rămas pentru totdeauna preferatul meu. Nu faptul că am primit un ursuleţ a fost fantastic, ci modalitatea inedită, plină de mister prin care l-am descoperit.
Acum, după ani şi ani sunt aproape la fel de plăcut surprinsă şi constat cu emoţie că mai există dimineţi care îmi oferă aceeaşi senzaţie, că lângă mine se află un ursuleţ catifelat şi plăcut, ceva unic, însă nu este vis, nici amintire, ci este realitatea incredibilă.
În copilărie ursuleţul meu valora enorm, îmi era sprijin la greu, îmi împărtăşea la fel de bine şi bune şi rele şi trăia aceleaşi stări sufleteşti ca şi mine. Odată cu trecerea timpului mă cuprindeau o nostalgie fără seamăn şi o tristeţe apăsătoare, ambele explicabile prin singurătatea mea…Acum însă locul acela tot mai gol, singurătatea cu care aproape că mă obişnuisem, totul s-a schimbat şi senzaţia aceea atât de plăcută de catifelare şi tandreţe este cât se poate de reală. Ursuleţul meu de acum este un bărbat deosebit, este întruchiparea a tot ce mi-a lipsit şi după care am tânjit atâta vreme: blândeţe şi înţelegere, sinceritate şi încredere, un suflet pereche aflat pe aceeaşi lungime de undă cu mine şi o existenţă sinonimă cu iubirea.