Georgiana Matache

De ce?
Te-am întrebat când ai s-aşterni tăcerea
şi-ai zâmbit…
Părea absurd momentul.
Eu te-am iubit.
Te-am întrebat când am să zbor
Şi-ai râs…
Aripa dreaptă mă durea nespus.
Te-am întrebat de toate şi de tot
Şi ai tăcut momentul
Apoi ai spus privind în sus
-”Nu pot…”
-De ce?
Şi ai plecat.
Lumina sângerie se lăsa spre pat
şi-acoperind uitarea cu nimic mi-am spus:
un înger prost, picat din cer, de sus,
o scânteiere, dor, nimic mai mult…
Mi-a arătat durerea zborului şi m-a tăcut
Mi-a-nvins noaptea şi m-a pustiit.
Din scrum purtând al lumii gând
În veci s-a rătăcit.