Universul amintirilor

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 1,00 din 5)
Loading...

Gabriela Mihail

Era un univers pictat cu rouă,
Un univers prea mare,dar prea mic
Să-l pot păstra în mâinile-amândouă
L-am căutat: nu mai era nimic…

Un univers al lacrimilor blânde
Şi jocului bătut pe un picior,
Al oamenilor simpli de la munte
De care ştiu că-mi este tare dor!

Clădit din iarba crudă şi din viaţa
Ce-a rezistat în timp sute de ani
Dar s-a pierdut o dată cu speranţa
Că nu vor fi tot singuri, fără bani.

S-a risipit ca norul de furtună,
Şi-acum îl port în suflet cuibărit,
Stau falnici brazii gata ca să spună
Ce-a fost atunci şi ce ar fi venit.

Acest articol a fost publicat în numărul 18

Lăsaţi un răspuns