Univers întors

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 3,67 din 5)
Loading...
Elena-Simona Popescu
Mă arunc de cuvinte
de pe fereastra ochilor deschişi lăuntrului
luând vreo două trăsături esenţiale
scormonesc în sufletul celulelor mirate de extaz
până devin copilul îmbrăcat
într-o pădure de brad posedată de un tren
plin cu spaime fioros de rapid
care mă poartă dincolo de mine
din hău în coasta stelelor
acolo unde tălpile vieţii nu pot a grăi
opresc spaimele pe peronul întunericului
mototolesc întunericul într-o piatră
pe care o arunc undeva în spaţiu
Apare şi un străin alături de care
mă balansez deasupra oceanului îngheţat
ninge până ne facem doi oameni de zăpadă
ghemuiţi în singurătăţi siameze
călărind îndumnezeiţi lumea
cu degetele arătând aşa da aşa nu
Sunt aşa cu părul mai lung mai slabă mai înaltă
cu unghiile roşii de mărul zdrobit duşmănos
el e cum l-am gândit
mai tânăr cu părul cum i-ar plăcea
fără rănile pe care şi le acoperă cu ruşine de cu zi
dorind revederea cu vaca selenară
la care speră sa ajungă cu nava lui spaţială
Intr-un Dumnezeu
gravez în oglindă un alt univers
ca să am unde evada
când se lasă lepădarea de trup

Acest articol a fost publicat în numărul 25

Lăsaţi un răspuns