Un semn, din cărămizi-cuvinte

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

_______________________________________________________________________________________________

semintedegand

Când … întregul, căruia i-ai dat identitate, o viaţă, nu mai are…azi, din ce vei fi fost mai rămân, o vreme – în ţărâna locului şi în memoria celor cu care ai …încrucişat câţiva paşi – urme şi aduceri aminte.

sporesc folclorul local. Câţi naratori – atâtea…poveşti.

De ce n-ar…scrie – despre oameni şi fapte ale…altui Prezent – şi câte unul care…chiar cunoaşte subiectul? Un om al acelui timp. Unul care a fost măcar martor, la…ce va fi fost …

Mă apropii de o viziune filozofică asupra Vieţii.

pe măsură ce se subţiază ariergarda foştilor adolescenţi porniţi să… cucerim Lumea – acum jumătate de veac, din poarta liceului «Aurel Vlaicu».

pe măsură ce urme – tot mai rare şi mai puţin adânci – mă apropie de ultimul meu azi.

Până acum…câţiva ani – când am început să privesc, din…culise, spectacolul Lumii…tot mai a altora – n-am avut timp …

Plătindu-mi, către societate, dreptul la existenţă, învăţam a fi om.  

Acum, când scriu, sunt…ce am trăit, în aproape şapte decenii, bătând cărări româneşti. La început…alături, apoi…împreună, de la o vreme – printre aceia care au dat, mai dau, sau dau substanţă istoriei unei fărâme de timp al acestor meleaguri. Unei fărâme de timp care începe pe la sfârşitul veacului al XIX-lea (în vremea bunicilor mei), străbate două războaie mondiale, înghite anii tineri ai generaţiilor apropiate de vârsta mea, include evenimentele din…acel Decembrie, şi sporeşte cu două decenii de tranziţie spre…ce vedem astăzi.

De când, cu mulţi ani în urmă, am deprins să trăiesc cu ochii deschişi, adun – în memorie primitoare – amintiri din viaţa mediului meu de viaţă.

Până când…grăunţele-clipă s-au adunat, muşuroi, la baza clepsidrei răgazului meu, am ajuns custode al unor părţi din adevărul trăitorilor odată cu mine.

Să nu se irosească în uitare, în neştiinţă, sau în ticăloasă răstălmăcire – din pomenitele părţi ale adevărului unei epoci – am cules şi ales…seminţe de gând. Le-am ales pentru alergicii la discursul făcătorilor limbii de plastic reciclat – urmaşi, când nu sunt (biete ciori revopsite, să pară papagal) rămăşiţe, adaptate la schimbare, ale răspândacilor «genialelor indicaţii» esprimate…în limba de lemn. Le-am ales pentru aceia, eventual, interesaţi să afle cine le-au fost predecesorii pe…ce a ajuns acest loc sub Soare.

Pentru că Orăştiei m-au dat rădăcinile mele, cu ajutorul echipei de la editura EMMA – orăştieni şi ei, oameni cu care vorbesc aceeaşi limbă – am pus, seminţele de gând, în CARTE DE LA ORĂŞTIE.

adevăr istoric, fără a fi istorie. Câteva … crâmpeie de viaţă (trăită nu…imaginată) – temeiuri de îndoială, pentru cititor, cu privire la veracitatea unor posibile istorii…alternative. Destul, pentru a incita omul cu adevărat doritor şi în stare să ştie, să cerceteze dovezi…concludente.

Cartea noastră încearcă să păstreze – în timpul prezent al cititorului ei – repere ale trecerii câtorva…ştafete printr-un segment de spaţiu şi timp care a fost…locul şi răgazul trăirilor mele. Ştafete purtând…acel ceva care perpetuează viaţa.

semnul câtorva oameni-zale din lanţul ştiut, atât cât poate fi ştiut un lanţ al generaţiilor – din neştiute zale – purtătoare, spre Viitor a nemuririi neamului. Aşa cum îi ajută mintea, vremurile şi puterea de a le face faţă.

«Seminţe de gând» este…un semn, al lor şi al meu, zidit pentru voi…din cărămizi-cuvinte.

 

Deva, la 31 Octombrie 2009

Acest articol a fost publicat în numărul 38

Lăsaţi un răspuns