——————————————————————————————-

A fost odată ca niciodată că de n-ar fi fost nu mi-aş fi dorit să trăiesc.A fost o întâmplare, care dacă nu s-ar fi întâmplat nu mi-aş fi dorit să mai zâmbesc niciodată…Este vorba de acel moment, căci dacă nu ar fi fost inima mea ar fi îngheţat, iar trupul meu ar fi suferit multe modificări…Dacă nu aş fi întâlnit acel loc, cu siguranţă aş fi ajuns într-un loc nedorit de nimeni. A fost o dată foarte diferită de zilele prin care călătoream în această lume. Această dată, care mi-a schimbat complet viaţa, este de neuitat…Au fost momente când visul meu se apropria spre sfârşit, dar tocmai în acele momente am reuşit să ajung în acel loc magnific…Da, atunci am reuşit să aprind focul din inima mea…Atunci viaţa mea a devenit mult mai frumoasă, pentru că oraşul acela mi-a vindecat rănile şi mi-a binecuvântat drumul în viaţă…A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost nu mi-aş fi dorit să zbor, nu mi-aş fi dorit să trăiesc..Dar iată că a fost şi tocmai de aceea sunt foarte mândru când scriu aceste cuvinte…Căci atunci când îmi amintesc întâmplările din trecut îmi dau seama că fiecare victorie sau înfrângere a fost o lecţie de viaţă, care m-a ajutat foarte mult…Îmi doresc ca acest vis care tocmai mi-a dat aripi să mă ducă prin locuri necunoscute, deoarece doresc să am parte de multe descoperiri în această viaţă. Îmi doresc ca acest foc care mi-a invadat sufletul să nu se stingă niciodată… Undeva, unde doar eu am reuşit să ajung, unde numai eu am fost invitat, se află acest oraş..Poate că era mai mult decât un oraş, dar am ştiu din prima clipă de când am păşit pe tărâmul lui, că este oraşul vieţii mele..Aşa cum mi-l închipuiam…Sunt foarte fericit că am reuşit să ajung acolo, chiar dacă au trecut atâţia ani de la acea întâmplare..Nu contează că nu am mai ajuns niciodată acolo, deoarece ştiu că în clipa când voi fi eliberat de pe această planetă, voi ajunge iarăşi în acel loc…Voi fi, pentru totdeauna, numai acolo, în paradisul oraşului în care, mai mult ca sigur, am fost creat…Pentru că sunt atras de acel loc invizibil oamenilor…Se află unde fiecare reuşeşte să fie înconjurat de zeiţele sentimentale ale iubirii şi ale urii, fiindcă numai acolo am reuşit pentru prima dată să văd cu adevarat…Voi încerca să vă prezint în următoarele rânduri pe care le voi scrie, câteva întâmplări din acea călătorie de neuitat…Desigur, sunt foarte multe, am reuşit să aflu răspunsul la multe întrebări, dar sunt şi lucruri pe care nu le pot spune nimănui…Aşadar, mă voi teleporta pentru câteva minute în trecut, voi redeveni acea persoană care a reuşit să ajungă într-un loc strălucitor…Adică, voi fi eu, cel care sunt aşa cum sunt… În aceste momente sunt aici, pe pământ…Îmi aduc aminte cu bucurie de acea experienţă. Îmi dau seama că eu pot fi orice: pot fi un trandafir, al cărui parfum ar vrăji orice făptură, pot fi un copac, sau un oraş, dar cel mai mult îmi place să fiu un om… Despre oraşul acesta în care trăiesc, doresc să nu comentez…Pot vorbi alţi oameni despre el, eu am ales să vă prezint un oraş adevărat, creat de fiecare dintre noi…Sunt convins că fiecare om are propriul lui oraş în care trăieşte. Sunt foarte mândru, deoarece oraşul meu este înconjuraat de apele atât de liniştite ale vieţii mele, în centrul oraşului se află cel mai înalt munte…Este visul meu, de a atinge cerul, de a-i mângâia norii şi de a îmbrătişa acea minge de foc…Sunt munte, apă dar şi copac…Pentru că sunt un om, capabil de orice lucru.. Ce frumoasă ar fi lumea, dacă toate oraşele ar arăta precum sufletele noastre!