Un altfel de-a curge spre imensitate

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (9 voturi, în medie: 4,78 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––-

Am luat calea dealurilor
într-o subtilă improvizaţie în fa minor
aşa e just, e zen
o pasăre căreia i-am uitat numele
iată, aşadar timpul desfrunzirii în ciuda tuturor aparenţelor
cu care ezit să vorbesc despre orgoliu,
niciodată nimic mai emoţionant si mai tainic
decît această durere senină
ce-ntîrzie mereu cu acelaşi sentiment grandios şi absurd
exact ca atunci cînd îmi spuneai că sacrificiul e
un soi de crispare,
o defensă în imensitatea cerului albastru şi liber
făra îndoială
aş sublinia doar că începe cu frica şi continuă
cu dragostea unei mirese ce-şi păstrează inima
la distanţă de sezonul trandafirilor
pe nisipul alb şi neted
mă apropii cu tălpile goale, rasucite in soare
de miezul fără vîrstă al fiinţei tale
întocmai ca vrăjitorul pe care-l despoi de mantia sa fermecată
strîngînd în priviri şinele de cale ferată
frumos colorate în roşu
si poate fără sens, aş vrea să se oprească în loc
ceea ce nu se poate opri niciodată,
starea fericirii
dînd secundei frunzele salcîmului sălbatic
şi nopţile-n care-mi amintesc de noi

ca şi cum cineva ar putea citi un eclair d’éternité
în cele mai umile lucruri
cu care s-ar putea umple golul în care trăim.

Acest articol a fost publicat în numărul 61

Lăsaţi un răspuns