Un alt timp mă va zămisli!
Cristi Stănculeasa
m-am întors dintr-o lume inconstantă,
în care cuvintele nu mai reuşeau
să crească.
căutam în miezul raţiunii
un fragment
dintr-o ambiguă chemare.
nuditatea gândurilor,
nu mă lăsa indiferent
la soarta timpului.
îmi erau cunoscute virtuţile
culorilor fără de nume,
care discutau
despre neputinţele lacrimilor,
de a acoperi reflecţiile
propriei mele existenţe.
respirarea,
nu-şi mai găsea vindecarea.
cele câteva vertebre
ale revoluţiei necuvintelor,
îmi făgăduiseră apropierea
de sărutul pruncului.
mă voi ridica deasupra firii
detronând pasiunile întunericului.
…
am adus un moment de repaus
în strigătul fiinţei,
până ce un alt timp,
va zămisli,
reîntâlnirea.
…



Draga Cristi,cuvintele sant de prisos atunci cand scrii cu picaturi din izvorul sufletului…Atunci cand citesc versurile poeziilor tale ,,imi deschid aripile intr-un zbor
mult mai sus in inalturi,,…
Astept in continuare poeziile tale,
Pescarusul…
Crina, demult nu am mai intrat pe paginile revistei Visul.
M-au surprins plăcut comentariile tale.
Mă bucur să te găsesc aici!
Îţi mulţumesc pentru cuvintele de suflet pe care mi le-ai adresat!
Cu drag,
Cristi