Sanda Nicucie 

E-o toamnă de vis, speranţă mai este…
În palme îmi cresc nebun crizanteme.
Iubesc cum n-a fost, nici vis sau poveste.
Prin frunze ce cad, las gând să te cheme.

E-o toamnă de vis, dar e ultima toamnă…
Mâine va ninge şi vom plânge-amândoi.
Sărută-mi, de poţi, crizantema din palmă,
Când încă nu-i iarnă în suflet, în noi.

Iubesc cum n-a fost nici vis, nici poveste…
Nici mâine, la fel nu va fi – Eu o ştiu.
E-o toamnă de vis, speranţă mai este…
Pe frunze, pe cer, pe ape – îţi scriu!

Sărută-mi, de poţi, crizantema din palmă
E-o toamnă de vis, dar e ultima toamnă…

11 Noiembrie 2006

Un comentariu la “Ultima toamnă”