Marcel Cuperman

Ziua scurtă îşi piteşte
Faţa după dealul mare,
Curtea-n taină se goleşte
De găini duse-n hambare.

Dar în casa moşnegită
Fără prispă şi ulucă,
Focul arde-adânc sub plită,
Şi miroase-a fum şi nucă.

O zăresc prin geamul rece,
Gârbovită şi precară,
Frământând un timp ce trece
Mai încet în lunga seară.

Parc’-aude paşi în curte?
Nu-s decât vânturi deşarte,
Şi punând pe plită turte,
Gându-i zboară iar departe.

Unde-or fi dragii bunicii,
Nepoţeii şi feciorii?
Au plecat ca toţi calicii
După vise iluzorii.

Speră că o să-i revadă
Şi le coace turte fine,
Dar prin munţii de zăpadă,
Nici un suflet nu mai vine.

25 Decembrie 2008