Gelu Crişan

Cine eşti tu,
nălucă a visurilor mele,
eşti ploaia de toamnă
ce-mi plânge-n ferestre,
sau adierea zefirului
alintând merii în floare,
ori sufletul flaşnetei
ce tânguie valsuri
la colţul străzii?

Cine sunt eu,
sunt cel care-ţi
sărută zâmbetul
şi-i mulţumeşte
lui Dumnezeu,
în fiecare zi,
pentru că exişti.