Silviu Someşanu

Am mai găsit o floare din floarea cea mai rară
Iubindu-te pe tine clădesc din lut o casă,
Acum eşti doar un fruct din care o să răsară
Cuvintele tăcerii flămânde lângă masă.

Am mai găsit o luntre prin sânge să vâslesc
Ori poate nesfârşitul durerii să-l străbat,
Când dorul urcă-n mine, fiorul să iubesc
Îmi înfloreşte trunchiul puternic de bărbat.

Te chem în vraja ierbii vibrarea să ţi-o sun
În trâmbiţele vârstei în care încep să cânt,
Nu-mi mai suspină noaptea sub cap un somn nebun
Şi nici foşnirea ta n-o pierd printr-un descânt.

Te aştept să uzi sărutul în dimineţi fierbinţi
Cu toata setea strânsă-n coapta pubertate,
Tu n-ai încă risipa veşmintelor cuminţi
Şi nici fereastra lumii prin umbre răsfirate.

Cluj-Napoca 1971