Mus Murium

Primul poem:

*

Câinii şi cu mine
Eu supusul
Ei stăpânii
Căci prin botul lor
Am auzit vorbind Inţelepciunea:
Fericirea este a celor ca aceştia
Dezbrăcaţi umblă
Căci blana lor le este de ajuns
Orice îi acoperă ei numesc “Acasă”
Şi oricine le aruncă o felie de pâine
Le este prieten.

Al doilea:

*

Ceva prin somn m-a împins
Speriat am tresărit
Nimic nu s-a schimbat
Iar sângerosul răsărit?
Aceleaşi haine de purtat
Aceleaşi cuvinte de rostit
Nimic nu s-a schimbat
Of!Iar sângerosul răsărit…

Al treilea:

*

Eram pe undeva
Nu mai ţtiu pe unde
Pe străzile întunecate
Şi ude
Unde mergeam?
Să fiu al naibii dacă mai ştiu
Însă ţin minte bine
Că am râs de mine
Şi mi-am zis:
Nebunule! Nu ştiai?
Singurătatea-i nebunie!