trecere
17 decembrie 2006 | 
Autor: 
Loading ...Anişoara Iordache
copilul care trăieşte-n pântecul universului
cu
umbra de seninătate a lunii se-nveleşte.
fiecare bătaie a inimii
zămisleşte-
pe cărări albastre bătătorite de paşii inţeleptului,
o suflare tainică de poezie.
zidirea versurilor se face din: zdrenţele smulse de pe piedestalul trecutului;
din ochiul conştiinţei, eliberat de lanţurile trupului;
din glasul susurat al pădurii, care se uită adânc in apele izvorului.
uneori,
copilul
nisipul din clepsidră il vântură-ntre degete;
modelează din praf de stele păsări,
cu mii de ochi in vârf de pene;
inventează din fire de crepuscul un anotimp al bucuriei;
bate din palme,
râde.
tulbură cu acele din gene
inţelesurile pictate pe pieptul bombat al curcubeului.
alteori,
din somnul nesfârşit al netulburatei mări,
se-apleacă să culeagă stropi de rouă;
cu-n fulger le aprinde;
din neatenţie se frige;
aruncă repede scânteile peste hotarul visului…
steluţe binevoitoare
străpung catapeteasma nopţii:
zâmbind, răsar pe fruntea incruntată a…realităţii.
Publicat în 
Este o poezie foarte frumoasă. Metafora “copilului care se înveleşte cu seninătatea lunii; modelează din praf de stele păsări;inventează din fire de crepuscul un anotimp al bucuriei”, este rodul unei îndelungi elaborări.
În această idee mi se pare că “poezia copilului” sau “copilul poeziei” a spus cam tot ce avea de spus “aruncând scântei peste hotarul visului”. Revenirea la “realitate”, chiar cu stelute ce zambesc, parcă diminuează intensitatea trăirii poemului. Nu crezi?
Cu preţuire pentru aceste versuri alese,
Lucileta
Ideea de “copilul poeziei” mi se pare interesanta.Nu vreau sa supar pe cineva, eu cred ca poetul in general are un suflet inocent.El se poate bucura de caldura catorva lucruri, nu este pretentios.Are o intuitie perfecta despre caracterul persoanelor cu care vine in contact.
Poetul isi pastreaza harul, daca nu face nicio concesie cu lumea dinafara-lucru foarte greu de realizat.Cum viata este o lupta cu un dusman nevazut, tentatiile si provocarile pot altera sufletul.Poetul este imbaiat in lumina inspiratiei dar el traieste intotdeauna in “PREZENT”. Este acolo unde nu te astepti, intr-un fel vine in intampinarea ta.
Lucileta,revenirea la realitate este musai, asa cred.
multumesc
Scuze, ” din afara”.