Nicholas Dinu

rămas-au printre parfumate rânduri
doar fluturii polenizaţi în sere.
s-a scurs ca o vergurie de gânduri
clepsidra noastră plină cu mistere.

mi-aduc aminte ca o primăvară
ieşită dintr-un şopot de izvor -
o raniţă, un tren, o călimară,
un neumblat pământ, un strâns fior!

tu răsuceai pe fusul nopţii vise
cum, unde, când, spre cine, în ce fel?
zâmbeai de feţi frumoşi, de mona lise
în somnul tău curat, precum un miel.

eu pironeam în goluri calendarul
cu ochi flămânzi prin tine rătăcind.
peste speranţe aruncasem zarul
să te câştig, norocul scotocind…

şi mă trezesc la capăt de istorii
mai plin de oscilări şi parcă drept!
şi parcă mor în asfinţit cu zorii
şi parcă spre lumină mă îndrept.