trecere 2

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 1,00 din 5)
Loading...

Nicholas Dinu

 

Trec iar prin timp şi poezie
În urmă las absinte ploi
Şi bat în clipa cea târzie
La poarta vârstei de apoi.

Mă doare osul remuşcării
Că n-am să zăbovesc prea mult
Mă strigă infinitul mării
Clepsidra apei s-o ascult.

E plin de alb chenarul mastic
Al traversării spre neant
M-agăţ de-un început fantastic
Cum de lumină un liant.

Mă ninge, dincolo, o rană
Cu mii de fulgi întemniţaţi
O întrebare diafană
Îmi creşte-n ochii-nlăcrimaţi:

Străjere, spune-mi cât e ceasul?
Încotro duce pasul meu?
Ridică-ţi îngerule glasul
Şi zboară-mă prin curcubeu,

Aşează-mă pe-o contemplare
Să nu mai pot din ea să fug,
Să-mbrac a Vieţii-nfăţişare
La sânul ei destin să sug.

Să nu mai trec prin timp şi gamă
Cum trece sunetul de nai
Hai, existenţă, fii-mi tu mamă
La scufundarea mea în Rai.

Acest articol a fost publicat în numărul 32

Lăsaţi un răspuns