Robert-Marius Dincă

Copacii miroseau a toamnă timpurie,
Era o vreme rece, mohorâtă
Şi mă plimbam singur, desculţ,
Călcând prin apa neagră şi stătută.

O pasăre murise-n zbor pe-un gard
Şi un bătrân urca încet pe-o scară
Şi cerul începuse-a fulgera,
Din ziuă se făcuse noapte-afară.

Erau doi ochi, probabil de pisică,
Mă urmăreau furiş de dup-o casă
Şi-un popă îngâna o rugăciune
Şi-n piept simţeam cum inima mă lasă.

Eram speriat şi tremuram cu totul
Şi-un glas striga: Nu îl lăsa să moară!,
O pasăre de pe un gard îşi luase zborul
Şi un bătrân căzuse de pe-o scară.

Stăteam îngenuncheat, lipit de un copac
Şi inima-ncepuse iar să-mi bată,
Dădusem nas în nas cu Moartea,
Dar mă iertase, asta…deocamdată!