Totu-i efemer

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (7 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––

Am simţit cum mor câte puţin pe interior
un copac cu inima de cenuşă,
nerisipită pe apă, risipită pe drum,
mă golesc de sine şi fug.
Pătrunde-n gând nevoia de necunoscut
şi fostele întâmplări se şterg,
rămân un cautător de unelte
să sparg cu ele singurătatea.

M-an înstrăinat odată cu iarna
pe un drum şerpuind prin pustiu
până totul s-a pierdut în nisip.
Rămâi neînţelesul strâin
consumi clipele disperării
mergi în cârciumă, bei, te neglijezi,
ajunns umbra celui care ai fost,
devii un câine aruncat în stradă
flămând şi uneori rău.

Totu-i efemer şi nesigur
nu există un foc continuu
apa, aerul şi pământul îl pot stinge
cine-i reaprinde flacăra
când sufletul a îngheţat?

Acest articol a fost publicat în numărul 55

Lăsaţi un răspuns