————————————————————————————————–

In Memoriam CODRUŢA ARON VÂRTIC

O noapte se lăsase peste întreg Pământul
În ziua-n care astrul s-a stins la răsărit,
Iar în grădina păcii unde-a-nflorit cuvântul
E totul scrum, priveşte, e-un haos negândit.

De ce te-ai dus, Codruţa, şi cui ne laşi acum?
Şi ce vom face seara fără a Ta lumină?
Nu Te-ai gândit, o clipă, să Te opreşti din drum
Pentru-a învinge soarta, cu-a ta voce divină?

Toţi îngerii, azi, cântă la liturghia tristă,
Pe-acea cărare-ngustă, mai urcă o artistă …

Cluj-Napoca, 30 august 2010