Nicholas Dinu

te-ai ascuns printre ştiuci şi te caut prin stuf
şoapta frunzei de mirt ţi-e umbrar în zăduf
de ştiam, însetato, că întruna mă ceri
răsturnam peste Nil prejudicii de fier.

răsturnam creuzeturi de mâl sufletesc
în subsolul în care zăcea te iubesc
de ştiam că aveai pentru mine un dor
lăcrimând în ascuns ca un pui de cocor.

te-auzisem ţipând nu mai vreau să îndur
anotimpul de crom ipohondru şi dur
nu mai vreau amânări înspre care mă tragi,
vodeviluri zidite pe zâmbete vagi…

de ştiam că mă vrei cum te vreau eu acum
aş fi uns flama gurii într-un dulce parfum
aş fi ars neputinţa-n jăratice ploi
desenând un candid curcubeu între noi.

m-am trezit, pătimaşo, dacă poţi să mă crezi
m-am trezit ca un ev de argint din zăpezi.
îngenunchi într-un gest de sălbatic alint
şi-ţi declar: te iubesc, nefertito, nu mint !