Tǎcere…cuvintele vorbesc…

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––-

A fost o zi fierbinte în care soarele a izbucnit în flǎcǎri,
A ars neîncetat, o zi întreagǎ şi încǎ mai topeşte
Aceste suflete ce stau închise în trupurile noastre..

Ne vezi şi parcǎ totuşi nu ne vezi,
Suntem la umbra viselor eterne
La aceastǎ masǎ complet nevinovatǎ
Unde se spun, în fiecare searǎ, poveşti!

Cuvintele de gheațǎ parcǎ sunt
Menite sǎ aline cǎldura-ngrozitoare.
Aud suspinul propriei mele inimi
Când cineva vorbeşte despre viațǎ..

Metafore neîmblânzite ce-au evadat neruşinate
Din mintea unui scriitor-încerc sǎ le cuprind
Sǎ le domesticesc, dar este în zadar.
Cuvintele au aripi şi-au învǎțat sǎ zboare..

Aprind în inimǎ lumina, când luna falnicǎ se-aratǎ
Închid în mine întâmplǎri nevinovate,
Adorm apoi, în liniştea poveştii
Şi mǎ trezesc cu sufletul curat.

Tǎcere, cuvintele vorbesc
Spun lucruri sfinte
Şi trebuie ascultate
Tǎcere, cuvintele vorbesc!

Acest articol a fost publicat în Cenaclu-atelier

Lăsaţi un răspuns