Sufletele cristaline

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Cornel C. Costea

 

Sufletele cristaline parcă au pornit la vale
Prinse de un dor de ducă până-n asprele hotare
Unde ziua şi cu noaptea nu mai vor să se despartă
Tulburând nemărginirea ochilor bătuţi de soartă.

Ochii noştri par de rouă, buzele de chihlimbar,
Frunze albe de magnolii plâng strivite de-un pumnal
Ce se-nfige-n al lor pântec, drept ca un trup de stejar
Rătăcit pe câmpul negru printre sălcii şi smârdar.

Ochii noştri par de soare, buzele de mură coaptă.
Cine ştie să ne-arate calea sigură şi dreaptă ?
Cine are-n sine piatra ce în aur se preface
Chiar de ai trecut prin viaţă fără a putea desface

Firele prea încâlcite ale sufletelor noastre
Ce visează să ajungă păsări albe şi măiastre
Deşi azi nu pot să zboare. Poate mâine. Cine ştie
Unde îi va duce Domnul ? În cetatea lui pustie…

Lechinţa, 18 august 2008

Acest articol a fost publicat în numărul 31

Lăsaţi un răspuns