la fel ca ieri
este
îndepărtatul cântec
al pestriţelor
pene.

la fel ca ieri
este
dorinţa tăioaselor pietre-ce tulbură
odihna zilei a şeaptea,
de a răscoli haznaua.

lipsite de desăvârşire,
stihiile oarbe,
răscolite de sălbatice patimi,
ne cheamă,
ne strigă pe nume…

pe malul celălalt al prăpastiei
visul-o frumoasă femeie,
aniversează ziua de naştere…

libertatea de a alege,
de a întinde mâna unui prieten
s-a mistuit
în flacăra lumânării de pe tort.

libertatea de a avea o atitudine fermă
a zvâcnit-ca o sageată
din inimă :
…a sfărâmat-o.

izvoarele ei
inundă cu o putere hipnotică
coliba,
palatul.
totul-
de la altar la coarnele plugului.

muritori, treziţi-vă !
stihiile ne trag la judecată.|