Şoricelul de aur

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (articolul nu a fost votat încă)
Loading...

Doru Emanuel Iconar

Premiul III la concursul „Vis de iarnă”
organizat de Asociaţia Culturală „Florema Design”, prin revista „VISUL”

 

A fost odată ca niciodată un şoricel năzdrăvan. Era atât de prietenos şi drăgălaş încât chiar şi doamnele îl simpatizau şi îi dădeau micuţului de mâncare. Vestea despre el ajunse până la urechile regelui care porunci să-i fie adus deîndată.

Giumbuşlucurile şoricelului îl fermecară şi pe măreţul rege, aşa că porunci fierarului să-i facă o armură pe măsură iar lemnarului să-i ridice o frumoasă căsuţă de lemn. Îmbrăcat în armură de cavaler, şoricelul îşi ocupă bucuros locuinţa confortabilă şi luxoasă.

În scurt timp regina observă că regele îi acorda mai multă atenţie şoricelului decât ei. Îmbufnată, începu să uneltească în fel şi chip cum să scape de el. Nici capcanele, nici pisicile aduse special n-au reuşit să rezolve în vreun fel problema. Firea mândră a reginei nu putea să accepte că un şoricel, fie el şi năzdrăvan ar putea s-o înlocuiască, aşa că nu s-a dat bătută. Într-o noapte, în care luna atârna grea pe boltă s-a dus la vrăjitoarea împărăţiei, făgăduindu-i zece bani de aur dacă va reuşi să o scape de şoricel. În schimbul galbenilor lucitori a primit o pudră magică ce avea puterea de-a transforma totul în aur. Întoarsă la palat a făcut întocmai cum fusese învăţată, turnând din belşug pudra vrăjită peste şoricel. Eroul nostru se transformă cît ai zice: chiţ! Într-o mică bijuterie de aur.

Regina însă n-a avut noroc. Regele văzând năpasta care a căzut pe şoricel, a poruncit bijutierului să-i facă un lăntişor de aur pe care a prins biata făptură. De atunci regele l-a ţinut mereu lângă inima sa, iar regina a impietrit de ciudă.

Acest articol a fost publicat în numărul 3

3 răspunsuri

  • a fost odata ca niciodata… asa incepeau toate povestile care ne-au leganat copilaria, pe firul acesta duios si lin, se strecura tiptil in sufletul nostru, o zana sau un vrajitor cu puteri magice; dorintele fara sorti de izbanda inainte, acum se implinesc miraculos. conditia era insa, sa cultivi in gradina ta doar florile binelui, asa intotdeauna raul, putea fi invins. in asta consta puterea magica si influenta benefica pe care o lasa in sufletul cititorului de povesti, a copilului, o poveste, acele invataturi strecurate subtil, care intareau intru credinta.
    eu mi-amintesc mereu de pestisorul de aur si cele 3 dorinte… copil fiind imi alegeam mereu cu grija dorintele, care se schimbau mereu in functie de perceperea mea fata de lucrurile din jur, eram convinsa ca mai repede sau mai tarziu o sa mi se arate pestisorul de aur… niciodata nu e prea tarziu sa credem in povesti, multumesc pentru intoarcerea aceasta in copilarie pe firul minunat de dulce al povestii…

    nuta

  • Doru Emanuel Iconar decembrie 17, 2006 at 11:13:10

    Doamnei Nuţa Crăciun

    Multumesc pentru cuvintele frumoase pe care ati avut bunavointa sa le lasati la aceasta mica poveste pe care am scris-o cu gandul la doua fetite mai mici decat mine. Ma bucura si mai mult ca fiind adult v-ati redescoperit copilul din dumneavoastra si ati calatorit pe firul povestii mele.

    Cu respect
    Doru Emanuel

  • La mulţi ani şi felicitări pentru locul obţinut la concurs !



Lăsaţi un răspuns