Răzvan Ventura

Gându-ţi mirosea a desen descompus,

Cuvântul tremurase dintr-o mână

Şi se târa prăvălit pe o rână

De împăcarea ta trufaşă sedus.

Senin dizolvat de-o pată bătrână

Conturu-i tenace rămase nespus,

Culoarea sordidă se scurse în sus,

Din ea un rânjet pe pânză se-ngână.

Privirea în somn se zbate sub pleoape

Prelinsă fugar în jos şi afară

Spre cerul din lut ce-i este aproape

Fixând-o pe veci din spaima-i hoinară;

Din glas şi din ochi o parte încape

În şoapta-i de lut şi-n fapta precară!