Răzvan Ventura

Azi s-a dereglat maşina de trăit,

Se-oprea inexplicabil, mergea în gol,

Îi curgeau pe zimţi rugină şi petrol

Şi un sentiment bătrân şi hârbuit.

Mirosind suspect a spirt şi a formol,

Plin ochi şi revărsat, coşul de murit

Dibuia amar un drum către sfârşit,

Aştepta timid şi el înc-un obol.

O piesă-şi plângea jalea cea defectă,

Hrănind în sine tristeţea-i de metal,

Smulsă fiind acum din lumea perfectă,

Surghiuni un vis în ceru-i de opal,

Configurând mecanica-i abjectă

În zumzetul ei aspru şi cam banal.