Răzvan Ventura

Încremenind acum în bunul de lut

Ori respirând mireasma veche de fum,

Un cuvânt stingher mi se opuse-n drum

Adulmecând uimit aerul stătut.

Ochiul rămase în cer rotund, pierdut,

Conturul rebel şi limpede acum

C-un roi sângeriu în zâmbetu-i postum

Se-ncovrigă zănatic la început.

Sucit în gol, întors într-o spirală

În timp şi spaţiu pe veci înfăşurat,

Sări verbu-mpleticit în sfială,

De glod pătruns şi de sens fiind apărat;

Era ceva din spaima infernală

În pasul timid şi-n râsul lui blazat!