Răzvan Ventura

Un pas adânc pe linia cea dreaptă,
Clipit de gene rece ca de metal,
Ochiul ca gheaţa şi spirit de cristal -
Oglindă-n veci a ceea ce ne-aşteaptă;

Stelele citesc cu nesaţ din jurnal
Uimirea lor cea veche şi-nţeleaptă,
E vorba gând, iară privirea faptă,
Şi vraja lor pierdută e în banal.

În cer a mai rămas o şovăială,
Se-aude respiraţia unui nor,
Alunecând spre graniţa ovală

A unei lumi ce abia pot s-o măsor;
Ivit din fiinţa-i urâtă şi goală,
În ea îmi sunt etern – aici trecător!