Silviu Someşanu

Talpa sărută un ochi de noroi,
Ziua se ascunde prin stână,
Visul amiezii stăruie-n noi
Ca o ninsoare păgână.

Curge lumina pe stânci de granit,
Iarba devine tot mai amară,
Poate-i amurgul neîmplinit
Ca un surâs de fecioară.

Ciobanii cântă-n fluiere de os,
Cu gura înflorită-n ulcioare,
Şuieră vântul pe munte fălos,
Setea se coace-n mioare.

Ploaia sărută un mugur stingher,
Ochii se scaldă pe buză de rouă,
Norii-şi răsfrâng fruntea spre cer,
Înfruntă lumina şi plouă.

Plâng sălciile stârnite de ape,
Florile se vor crede fete mari,
Soarele apasă pe clape
Cu triluri urcate-n arţari.

Singură, din foc ai scos rugul,
Sărutul mi-l stingi cu ochii lichizi,
Se îmbată-n ierburi vrăjite amurgul,
Cănd porţi de lumină-mi deschizi.