Singur, în ploaie

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––––––

Aş vrea să fiu singur, singur,
Să-mi aud gândurile cum ţipă la mine
Sufocate de greaua mea indiferenţă,
Să-mi aud bătăile inimii nebune
Ce mă-ntreabă idilic: vrei să trăieşti?
Să-mi ascult sângele
Cum se scurge printre vene,
Cu aripile luate dintr-un fir de vânt
Purtând cu ele purpura vieţii
Desprinsă din amurgul unui cer.
Aş vrea să fiu singur, să fiu al ploii
Al ploii din mine, al ploii din noi,
Să gândesc în picuri de rouă
Să respir picuri de ploaie
Să m-ascund într-un picur de ploaie.
Aş vrea să mă numesc fiu al ploii şi să cad
Să plutesc adesea peste însetate simţuri
Să răscolesc setea cu un cârlig de argint
Şi să dau tuturor un moment de respiro.
Aş vrea să fiu singur, în ploaie
s-ascult cum cade peste sufletul
ce nici măcar umbrelă n-are.
Să mă visez un strop de ploaie
Căci e mai simplu, mult mai simplu
Să simt şi să vibrez
Să le desprind înţelesurile
Să le ascult muzica,
Să fiu eu însumi harpa lor de vis.
N-am reuşit, încă un eşec:
Nu pot să fiu picurii ploii
Nu pot să m-ascund într-un bob de rouă
Şi nici ploaia nu m-ar crede.
N-am reuşit să fiu decât…o ploaie,
O ploaia searbădă şi tăcută,
O ploaie insipidă de cuvinte.

Acest articol a fost publicat în numărul 47

Lăsaţi un răspuns