Ioan Gelu Crişan

E târziu şi e pustiu, vreau să scriu şi nu îmi iese,
Mă ridic şi mă gândesc, să fiu trist, ori să nu-mi pese,
Aş fuma, îmi vine-n minte, dar eu nu fumez deloc,
Mă duc paşii spre perete, mă întorc, m-aşez la loc.

Din cerneală-aş trage-o duşcă, poate-mi vine-n cap vreo rimă,
Îmi văd chipul în oglindă şi n-am nici un pic de stimă,
Văd străinul ce priveşte, dând din cap, spre mine-a milă,
Nu-i problema că priveşte, dar de ce o face-n silă.

Este noapte şi-ntuneric, nu mai fac filozofie,
Ca pendula din perete, cerne timpul şi nu ştie,
Scriu din nou şi zic că-s versuri, doar că par cuneiforme,
Ştiu că nu au înţelesuri, dar parcă nu au nici forme.