Simfonia solitară

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 1,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––––––-

Pe pergament se vaită apăsarea prafului născut din timpul sfâşiat de ghearele uitării în miliarde de fărâme diamantine un portativ crestează răni firave în trupu-i palid înaintând şovăitor spre-abis sau slăvi. Mai dă-mi Doamne o notă şi încă una ca nu cumva să-şi înceteze vioara tânguirea ca nu cumva pianul să-şi caute ecoul mai dă-mi Doamne note pentru violoncel şi flaut şi toate celelalte. Străpunge-le cu ţurţuri de jad ca să ţâşnească sângele iertării din venele pustiite îmbracă-le în petale rubinii ca să se poată topi în picuri de fericire scaldă-le în mireasma arhaicei iubirii ca să pot gusta al nemuririi sărut volatil când sunetele în mii de nuanţe se risipesc în văzduh rătăcind între Eros şi Thanatos, Un înger lasă să cadă cea din urmă notă… n-am fost decât un cântec.

Acest articol a fost publicat în numărul 59

Lăsaţi un răspuns