——————————————————————————————-

Mergem să sfinţim strugurii
pe faţa însorită a dealului
şerpuitul drumului prin ierburi
parfumul de miere, roua aurului viu
lumină reflectată-n oglinzile de aer
ale nobilului septembrie

mă feresc de ispite
să mă acopăr cu clipe fugare
care vin peste iubiri,
cad pietrificate pe simţuri,
mă înţeapă-n orgolii.
Pământul mărinimos, brun-roşcat
aracii-n gardurile lor de viţă
aşază nemurirea pe rafturi
şi rodul ei la odihnă.

Voi bea licoarea de cristal a viei
cu toţi bunii şi nepoţii mei
şi vom cinsti c-o rugaciune
lumina din ochiul bobului stors.

Trece ospăţul şi noaptea,
satul îşi reia povara după odihnă
dealul se destăinuie sincer
şi trece mereu
prin destine neterminate
cu dulceaţa seacă a vinului.