Adina Ungur

era de ajuns un singur strănut să înţelegem că afară se răceşte vremea
dar ninge subit şi furios cu fulgi de polyester în centrul luminos al unei scene
iute îmi îmbrac puietul de copac ornamental cu haine călduroase de toamnă
să nu-ţi fie frig, prietene, să nu îngheţi, crengile lui se apleacă îndoite
îmi explică în limba noastră să mă uit niţeluş şi discret în spate
unde tu te întrebai stupefiat în limba ta, ce mi-a venit să pun
atâtea mănuşi în copac.