___________________________________________________________

Se vede iar cerul
de-un limpede azur
se naşte Misterul
în Cuibul cel Pur

Ascuns, nu în stele
cum Omul ar vrea,
ci-n muguri de îngeri
crescuţi vinerea,

Când Zâna Iubirii
apare tăcută
pe-o frunză de paltin
din nouri căzută

În Patria mea
ascunsă pe creste,
de unde Poetul
se-ntoarce cu-o veste,

E vestea cea mare:
Veniţi, dragi Români,
culegeţi Lumina
din munţii bătrâni,

Din Marea ce cântă
apusuri regale,
din Dunărea-ntinsă
în ierni boreale

sub frunţi înecate
de ape albastre,
vechi aripi lăsate
de Păsări Măiastre

pe Masa Tăcerii
să fie drept hrană
Sărutului cosmic
ce-nchis-a o rană

Făcută odată
pe-obrazul senin
al Patriei mele
în templul divin…

Cluj-Napoca, 9 decembrie 2009