SCRISOARE POPORULUI ROMÂN

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

––––––––––––––––––––––––––––––––

Iubit popor, nu pot să nu îţi spun
Ce-am adunat în mine-o viaţă-ntreagă,
Să nu mă judeci aspru, nu-s nebun,
Mi-e doar inima tristă şi beteagă.

Mă doare să te văd tot mai sărac,
Tot mai umil şi mai adus de spate,
Poporul meu iubit, acum, posac,
Împins de guvernanţi tot mai spre moarte.

Tu trebuie să lupţi şi să-nţelegi
Că-n lumea asta mare şi rotundă,
Mai ai, încă, puterea să alegi,
Deşi vrăjmaşul, e mereu la pândă.

Să nu trăieşti din bani şi din onoruri,
Sunt toate false, caută  lumina,
La fel cum Coandă-n ale sale zboruri
S-a înălţat spre stele, spre divina

Cărare de azur, ce nu e pentru toţi,
Ci doar pentru acei ce au curajul
Să-nfrunte viscolele, sus, în munţi
Şi să învingă, zilnic, surmenajul.

Ştiu că e greu, de nu chiar imposibil,
Când sunt atâtea lipsuri şi ispite,
Dar nu uita, poporul meu sensibil,
Că-n tine ai puteri nebănuite.

În tine-i Eminescu şi Rebreanu,
Şi Vlaicu, şi Brâncuşi, şi Grigorescu,
În tine-i Bucovina şi Ardealu’,
Din tine s-a născut şi Păunescu.

Deci, nu uita, oştirea mea cea dragă,
Ridică-te şi-alungă tirania,
Căci, astfel, va afla o lume-ntreagă
Ce oameni mari trăiesc în România.

Cluj-Napoca, 29 decembrie 2010

Acest articol a fost publicat în numărul 51

Lăsaţi un răspuns