Scrisoare lui Florin Piersic

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

–––––––––––––––––––––––––––––

la aniversare

Iubitul meu, Florin, îţi scriu acum,
Când în grădina ta mai creşte-un piersic,
Să ai mereu lumină pe-al tău drum,
Iar sufletu-ţi de aur – tânăr, veşnic.

Te ştiu de mic şi te iubesc de-atunci,
Cum ştiu că te iubeşte-o ţară-ntreagă,
Din munţi înalţi până-n câmpii şi lunci
Tu ai umblat prin ţara ta cea dragă.

Cu harul tău sublim ne-ai învăţat
Să râdem sau să plângem, după caz,
Şi-ntotdeauna, când te-am aşteptat,
Tu ai venit, uitând de-al tău necaz.

Ne-ai pus pe noi mereu pe locu-ntâi,
N-ai renunţat, o dată, la spectacol,
Iar cei din sală îţi strigau: Rămâi!
Cu tine, viaţa noastră-i un miracol!

Cu tine putem merge mai departe
Prin lumea asta plină de amar,
Cu tine, viaţa noastră n-are moarte,
Iar zorii bucuriei n-au hotar.

Aş vrea să-l rog pe Cel de Sus să-ţi dea,
De ziua ta, măcar, vreo şapte vieţi,
Ştiu c-o va face şi El vrea să stea
Să te admire cu-ai Săi ochi măreţi.

Eşti îngerul venit din altă lume
Să-i mângâi pe cei trişti şi oropsiţi,
Eşti un haiduc al artei, al tău nume
Va fi trecut, de-a pururi, printre sfinţi.

Să ştii că nu exagerez deloc,
Românii toţi se roagă pentru tine,
Să îţi păstreze Domnul Sfânt un loc
În templul fericirilor divine.

Îl meriţi, pe deplin, o ştim cu toţii,
De la bunici până la nou-născuţi,
O ştiu cei drepţi, precum o ştiu şi hoţii,
O ştiu curaţii, dar şi cei căzuţi.

Nu vreau să-nchei, fără să-ţi spun, Florine,
Acum, la şaptezeci şi cinci de ani,
Să ai în viaţă doar zile senine
Şi să rămâi pe scenă mii de ani.

Să nu fii dat uitării niciodată,
Să ne iubeşti aşa cum doar tu ştii,
Să ne şopteşti că viaţa-i minunată
Dacă trăim din a iubi şi-a fi!

Cluj-Napoca, 27 ianuarie 2011

Acest articol a fost publicat în numărul 52

Lăsaţi un răspuns