Anişoara Iordache

cortina se ridică:

deformat, amintind de Quasimodo,
prezentul
trage
de coadă timpul şi fuge şchiopătând
după ziduri de ore netrăite.
ascultă în genunchi muzică contemporană,
cântată à capela
de pelerinii nopţii.

bătăile ceasului de-abia se aud.
pe terasă-
o masă;
pe masă-
o vază cu crini-de-pădure;
sub scaun-
crini-de-mare.

scarabeu argintiu iese din marele clopot de sticlă azuriu.

în depărtare-
un câmp alb de stafii.

iedera dizolvă în clorofila viitoarelor amăgiri
tăcerea zăpezilor.

printre nervuri-un râs cristalin: un greier stingher cureieră cu mine
depărtatele vieţi.
…doar un greier.