Mariana Tănase

Însângeră apusul ultimele clipe
ale unei zile petrecute-n seară
umbrele prelungi iară te-nfioară
vrăjile pe baltă stau să se-nfiripe.

Părul ei, cascadă verde peste ape
corpul ei crescut în mâlul de la mal.
Parcă e regină, ce vine la un bal,
sau e coama calului să se adape?

Fumurile nopţii se dansează-n cer
zumzăie ţânţarii în împărăţie
incantaţii care n-ai mai vrea să fie.
Da-ţi sunt hărăzite! Totul e mister.

Numai salca groasă peste apă pleacă
trunchiul ei în care scorburi se arată
părul său de ramuri e cel ce te îmbată
Tragi tăcut la rame. Umbra ei, în barcă…