Camelia Ciobotaru

Mai frământă, Doamne, lutul!
Mai frământă-l înc-o dată
Suflând cald, spre veşnicie,
Strop de viaţă ne-ntinată.

Mai frământă, Doamne, lutul!
Şi ni-l cerne, Doamne, bine,
Ca atunci când învia-va
Să vorbească doar cu Tine.

Mai frământă, Doamne, lutul!
Cel cernut prin a Ta palmă,
Ca pornind pe drumul vieţii
Între neguri să n-adoarmă.

Mai frământă, Doamne, lutul!…