Arhiva revistei

Femeia mea

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Femeia mea
e ca o apă străină
pe care o beau de sete
şi nu mă satur.

Ea s-a retras în mine,
stă-n cuvintele pe care le spun,
între minciună şi adevăr
cu dreptul de veto
la piept.

E unică şi celestă mai mult,
mântuită-n simboluri
sub care alunecă prin pletele Domnului
o mână de linişte.

Lumina nu mai sare în aşchii,
umbra nu mai coboară
în oglinzile scut de memorie
pentru clipa văzută în trecere.

Iat-o îngândurat născătoare
în carnea cuvântului,
sunetul pe care-l strigă
fiul meu luminând viitorul.

Fuga de moarte

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Unde sufletul cunoaşte înălţare
prin versurile unui poem,

am simţit cuvintele înţelese şi fericite
cum pătrund liber în inimă,
urcă-n memorie gândul cel iubitor
născând mai multe vise
decât pot să împlinească.

Realizează pe ultimul ce urmează
când mă voi afla
fără apărare în faţa morţii,

descoperind mijloacele de amânare
şi trăire-n cuvânt.

Până şi respirul născut miroase a trădare
ce-i pune un prag

neiertător,

ochii îl văd, îl ocolesc
dar pericolul nu dispare,
rămâne la pândă.

Noapte cu tăcere înaltă

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Noapte de refugiu în gol
în cutele-i adânci
unde îngerii din cer visează
schimbarea la faţă.

Părelnică lumină
dincolo de malul râului,
ielele joacă,
desculţe prin iarbă.

Rămasă pe urme teama,
tăcere înaltă,
femei cu surâsul înşelător
de le cresc pe umeri aripi,

într-un respir atins de boare
unde întunericul haină nu-i este,
stă ascuns de fioruri reci.

Mai depate-i ajunsul
iubind caldul din aşternuturi,

simt o rază în ochiul stâng
cum îi face cuib de lumină
soarelui răsărit.

Mâinile-mi din instinc caută
iubita ce nu mai este
şi trezindu-mă sar,
să inspir dimineaţa.

Ea
face cu evlavie gestul,
se închină cu rugă,
duce mâna la gură
şi sărutul îl împarte cu mine.

Înmugurind

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Doamne, ce-i cu arborele vieţii?
Nu mai face muguri,
toţi ne întrebăm de ce?
Un şarpe s-a urcat în el
şi stă întins pe ramuri.

Dincolo de el
nu-i nicio pădure,
deschid fereasta
cu geamurile-n palme.
Altădată săream de la înălţime,
alergam pe linia orizontului
cu ploile după mine.

Azi râul şipoteşte,
îşi lustruieşte pietrele
pentru picioarele desculţe,
răcoros într-un fel plăcut
mă cheamă la scaldat,
mă ispiteşte,
îmi lasă copilăria înmugurind arborele vieţii.

Nu pot să mă sperii, nu pot sta liniştit

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Moartea-i prezentă tot timpul şi oamenii nu se lasă,
toţi vor să rămână mai mult,
anotimpul cheamă viaţa în fiecare zi.

La întrebări sunt multe variante de răspuns
şi-i destul de greu să cauţi
ori să te fixezi asupra celei potrivite.
Temerea vine întotdeauna din tine
cineva o presimte, o propagă şi o alungă
altcineva se cuibăreşte în ea.

Nu pot să mă sperii de ce se poate întâmpla
ce a fost până acum s-a dus,
întorc totul pe dos dar tot mai cred în destin
ca într-un ghicit în cafea.

De la o vreme respir anii mai greu,
las după colţ tinereţea
şi pragul de care mă apropii
mi se pare un orizont cenuşiu.

Neg tot ce ar putea fi bun,
mă închid într-un cerc străin.
Nimic nu mă face mai precaut
decât singurătatea
pentru care nu sunt pastile şi ceaiuri.

Femei de ieri şi de azi

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

O femeie-n largul minţii
Tu eşti tot ce nu mai este,
O madonă-n prag cu sfinţii,
Dragoste întrr-o poveste.

Şi în marmură cioplită
Ai surâsul de Veneră,
Poţi cumva să-mi fi iubită
Într-o viaţă efemeră?

Poţi trăi în poezie
Ca-ntr-o piatră ce scânteie,
Să te rogi cu frenezie
Ca o maică dumnezeie?

Astfel noaptea mi se crapă
Stele-n diademă-ţi pun,
Raze blonde-n cer de apă
Spumă în valuri de săpun.

Eu te văd femeie altfel
Decât stearpă-n dans frenetic
Nici cu ochii în portofel,
Ci cu-n iz înalt poetic.

Cum pot eu acum să-ngădui
Ochi de nisip în dimineţi,
Capul greu şi el la rându-i,
Buzele de umbre vineţi?

Poate înţelegi mai bine
Rostul sfânt pe acest pământ,
Vreamea trece, alta vine,
Nu te împiedica de vânt!
10 Martie 2013

Fluturi

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Cu moartea pe gură
noaptea pre noapte sfârşind
pradă frigului.

Simte nefericirea ca pe o treaptă
ce vine să întregească binele,

într-o mare de tăcere
ascultându-şi spusele

iar între degete,
cu fluturi de moarte.

Durere

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Doar dragoste să însemn
cuvintelor din poem
ori rugăciune,

să simt cât inima în piept
arde Nespusul
propria rană

şi durerii să-i pun
numele mamei

Maria!

Sub un copac

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Pentru că-mi calci pe şira spinării
tălpile tale sunt tocite
şi nu lasă urme.

Atunci când dansezi
vertebrele se ondulează şi şuieră,
se aude în ele inima ta.
Electrizat, plăcutele înfiorări,
îmi flutură prin oase îngeri desculţi
cu sunete mătăsoase în liră.

Simt o urcare de întâmplări prin carne,
un asfinţit fără de întuneric
lasă luna lipsită de lucrare.
Nu mai ştiu când e zi ori noapte,
nici măcar dacă sunt liber
ceva mă reţine pe loc.

Privesc înlăuntrul meu,
te văd cum păşeşti
pe urme de praf cu gleznele moi.
Nimeni nu-ţi umple sângele cu mine
de te înroşeşti ca un fruct pârguit,
sub crengile soarelui la amiază.

Dacă nu cobori, rămân pe pământ,
dar nu te opri, din teamă!
Dacă mă laşi deasupra să ning
vei îngheţa ori te vei topi,
nu mă lăsa acasă singur!
Cheamă-mă în peisajul tău dantelat,
cu ierburi, flori şi păsări de zăpadă.
Îmi alunecă ochii şi buzele pe trup,
cad mîinile peste ele,
mă strâng în căuşul palmei tale,

Suntem sub un copac
pe ramuri cu vâsc.

De înviere

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Adoră cuvântul în sine
mai presus de cele spuse de el,
mielul tăierii
prevestitor al învierii prin milă
c-o lacrimă arsă.

Înclină mai mult paharul
să se verse picăturile!
Ofradă morţilor aduse
pentru vinul proorocit să se bea.

Clipele se simt aduse de mănă
şi pun capul pe bucurie
până-n dimineţile viitoare
când nu se mai trag clopotele
de sărbătoare.

Lăudându-l pe cel înviat
„cu moartea pe moarte călcând,’’
se-nghesuie în aer minuni
pe care le crezi ale tale.

Duhul se umple de primăvară
ce aşteaptă semne de inimă,
nespus de curate
la cina întru Domnul.