Arhiva revistei

Poarta sărutului

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Şoptesc dar nu se aud şoapte
doar buzele care se gustă
şi rămân semne în memoria porţii
de nu se mai şterg.

Moment
care deschide scoica cosmică,

de intră lumina
până se coace pâinea.
Mirosul ei dulce
devine sărut,

pe buzele care tot aşteaptă
la poartă
şi-i înfloresc stâlpii veşniciei.

Noapte cu lună

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Pansează rana
să nu se inunde cu sânge,
strânge să nu iasă pe dinafară,
ştiu că unii beau sânge
se autostimuleză şi se simt puternici.

Ne vom petrece ziua-n livadă,
fructe din belşug,
pe-nserate admirăm crepusculul
apoi momentul când apar stelele,
nimeni să nu ne conturbe.

Să ne hârjonim întreaga noapte,
poate ne vom iubi,
cât tu vei strânge în braţe luna,
eu te voi ajuta să nu-ţi scape.

Tăcere

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Este atâta tăcere, încât plâng stelele,
câinii se sperie de umbre şi latră,
apele se adăpostesc în fântâni,
întunericul fumegă suflete de stafii,
pe aleile cimitirului nu trec nici caii nopţii!
Arome de salcâm, prin aer de mort,
alină iluzia unor dureri inexistente.
Teama îmbrăcată în doliu flutură peste cruci…
Dimineaţa împrăştie clipe de înfrigurare
şi ascunde satul după copacii înfloriţi.
La porţile ceţii, bat clopote de raze,
zeul Soare pune o geană deasupra pădurii,
apoi priveşte-n oglindă lumi paralele.
Lumea noastră e mică şi nu se vede –
s-a închis într-o stea pitică;
măsoară timpul cu nisipul unui deşert
pe care nu-l străbate strop de lumină.

Fără nicio temere

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 4,75 din 5)
Loading...

Sunt prea înglodat în percepte
pentru un om liber
bolnav de schimbare.

Uneori singur mă cert
că-s închis într-un cerc străin
ca-ntr-un tunel fără lumină,
de nu pot să ies din carapace
fără nicio temere.
Iubirea mea pentru oameni
fără să se exprime dezinvolt
e o frustrare zilnică.

Şi dăruieşte-te dacă poţi
printr-o sclipire de zâmbet şi ochi,
când nu poţi să răzbaţi
de atâta nepăsare
decât deschizându-ţi porţile.

Destin

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 4,00 din 5)
Loading...

=================================

Cu frânghii nevăzute
pe trupu-nlănţuit
ce-l vând, fără de vrere,
timpului cămătar,
ascult doar în surdină,
un vals secătuit
când se trezeşte-n mine
bătrânul flaşnetar.

Copilăreşte stărui,
dar totu-i în zadar
căci deziluzii aspre
în mine-au dăltuit
un şarpe ce veghează
al nopţilor hotar
cu-ameninţarea-i rece,
de netăgăduit.

Nelinişti fără margini,
ce calcă apăsat,
îmi năruie în suflet
altare far’ de har,
iar din trecutu-n care
prea mult m-am afundat
umil mă-ntorc spre mine,
din ce în ce mai rar.

Se veştejeşte clipa-n
căuşul mâinii mele
fără-a putea să-i dărui
vigoarea înapoi;
cules-am doar iluzii
fără de preţ din stele,
ducând poveri absurde
pe umerii mei goi.

 

Zideşte-mă

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 4,50 din 5)
Loading...

Ziditorule
care pui piatră peste piatră,
înalţi coloane nesfârşite
pe umerii lor cerul să-l sprijini
şi-mi răscumperi păcatul
de început,

arată-mi calea de urmat transparentă
dincolo de noapte, unde porţi
fac scut de tăcere
în cuvântul spre rai,
doar de sfinţi deschizător.

Cu heraldice litere celeste,
blazon în numele Tatălui scrise
în ochii împietriţi de teamă
pe un unghi de lumină iertător
unde-i gest de taină în crez,

zideşte-mă să ai sufletul viu.

Adevărul, acest neascuns

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 voturi, în medie: 3,33 din 5)
Loading...

1
În căutarea distanţei
dintre instinct şi icoană
mă uit ca Ianus
cu un chip spre neant şi cu altul
înspre anotimpurile din Antiohia,
de augurium lume cu uşile închise
pînă-n măduva oaselor
mai mult decît golul de vreme
care strigă, aquaforte,
Nu mă atinge!

2
Şi-mi lipseşte ochiul
dinspre oberlicht-ul sorţii
urcuşul şi coborîşul vechilor acorduri de bas
ţîsnind dintre tonuri, încetul cu încetul
aşa cum ţii minte trosnetul crengilor sub tălpi,
mirosul de humus
dinlăuntrul unei fîntîni pustii,
acest plîns ce caută drumuri
care să-l ducă în sine, pentru sine,
oricîtă singurătate ar întîlni acolo.

3
Nici lumea nu este ce credeam,
în sfîrşit ştiu asta,
înţelesurile sînt doar o experienţă
ce şterge nevoia infantilă de răspunsuri
în ciuda sfîrşitului a tot şi toate,
ca atunci cînd dai ceasul înapoi
în mijlocul zilei
şi te gîndeşti la neastîmpărul căutărilor tale
prin cele mai îndepărtate unghere
ale memoriei.

 

 

Oglindă

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, în medie: 3,50 din 5)
Loading...

Fiece secundă îmi promit

O lumină nouă,un început.

Fără să văd,eu pot să simt

Că ele nu-s decât trecut.

 

Repet continuu greşeala grea

În timp ce jur să mă opresc

Si din pură grea intenţia mea

Ajung iar în groapă să sfârşesc.

 

Singură duc greul din lume

Şi înghit în sec când văd gol

Cunosc povara-mi de pe umeri

Şi toţi ce cred că e uşor.

 

Ca un refuz se poate şi mai rău

Aşa vedeam lumina-mi grăitoare

Până am primit mai multe,greu

Am traversat zile chinuitoare.

 

Gânduri negre s-au perindat

Spre o linişte eternă înclinam,

Idei sinucigaşe-am îngropat,

Convinsă că linişte nu găseam.

 

 

 

 

Noapte de plictis

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Prin noaptea de ireal
luna sângerândă
împarte blesteme,
ne umple cu noroi,
fuge.

Carul mare este pus la treabă
se urneşte pe cerul pietruit,
lasă alte stele pe drum,
pe margini şi în depărtare.
Peste oraşul cu turnuri la intrare,
printre blocuri roşcate şi străzi înghesuite
lumina ori întunericul stau după colţurii.

Bodegile cunoscute sunt închise,
nici un fum de ţigară
nu-ţi loveşte ochii.

La periferie cântă cucuveaua
dar nu-i ţipenie de om
doar câte un câine latră la lună,
alţii nu-l sustin şi se plictiseşte.

Cerul nu ajunge la îngeri

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 voturi, în medie: 5,00 din 5)
Loading...

Cum ninge nu mă mai vezi
zăpada face sânge rece în oameni,

sub troiene îngeri morţi,
păsări plâng neputincioase şi strigă,
cerul nu ajunge la ei.

Pădurile par umbre închise cu garduri,
se ascute degeaba securea
drumul e rău şi lupii-s flămânzi.

Pun ochii pe foc
până în ziua în care
ierburi vor creşte pe suflet,

iubirea femeii se coace-n aşteptare.